BMW X1 – test in RO

Cred
că Tudor a zis-o cel mai bine, referindu-se la X1 ca la un SUV
„subcompact”. Este primul din segmentul său şi pentru faptul că e
produs de BMW, adică este premium. Mie mi-a plăcut din prima
secundă în care l-am văzut. Şi, la fel ca restul bavarezelor
apărute recent (Seria 7, Z4, 5 Gran Turismo), X1 arată mult mai
bine în realitate decât în poze.

Modelul din imagini este un sDrive20d, care, mai pe limba noastră,
înseamnă un X1 cu tracţiune spate şi motorizare turbodiesel de 2,0
litri şi 177 de cai-putere. Primele impresii au fost bune. Interior
tipic BMW, cu finisaje la fel de tipice BMW şi cu o poziţie la
volan… tipică BMW. Dar să fie toate acestea lucruri rele?
Bineînţeles că nu. Cu excepţia unor zone îmbrăcate într-un plastic
mai de „clasă medie”, restul cabinei arată ireproşabil.

În materie de spaţiu, interiorul e suficient de mare, atât pentru
şofer, cât şi pentru restul pasagerilor. Într-adevăr, înainte de
începerea testului nu exista nici un indiciu cum că X1 era altceva
decât un SUV mic, dar totuşi spaţios. Ce avea să urmeze a doua zi
nu puteam să anticipez. De fapt nici nu aveam de gând să merg 17
ore; şi nici acum nu ştiu de ce ne-am învârtit atâta. Dar asta
contează mai puţin. Problema a fost că orele acelea le-am petrecut
la volanul unui automobil cu cutie manuală, ambreiaj mai dur şi
scaun fără suport lombar.

Prima parte a zilei de test a decurs excelent. BMW X1 s-a
comportat exemplar atât prin trafic, cât şi pe autostradă sau pe
drumurile naţionale – unde necesita depăşiri frecvente ale
vehiculelor mai lente.
Este mai stabil decât un X3, datorită dimensiunilor sale mai mici
şi centrului de greutate mai coborât – iar aceste calităţi se fac
simţite şi pe viraje, dar şi la viteze ridicate.

Singurul lucru deranjant ar fi zgomotul produs de vânt în jurul
oglinzilor laterale. La numai o tonă şi jumătate, X1 sDrive20d
lucrează în armonie deplină cu unitatea turbodiesel de 2 litri. Cei
177 de cai-putere şi 350 Nm îţi dau senzaţia că nu ai avea nevoie
de un motor mai puternic pe această maşină. Însă, dacă insişti,
poţi opta oricând pentru xDrive23d (biturbo 204 CP) sau xDrive28i
(6 în linie 258 CP).

Revenind la modelul nostru, personal am fost plăcut surprins de cât
de lipit de şosea rămânea atunci când începeai să-l arunci pe
viraje. Nivelul de priză la sol este absurd şi chiar nu mă aşteptam
ca modelul să se comporte atât de sportiv. În linie dreaptă şi cel
puţin pe hârtie, performanţele nu te dau pe spate, însă 8,1 secunde
până la 100 km/h nici nu te fac de ruşine. Întrebaţi-l pe posesorul
acelui Q7 3.0 TDI care, pe Valea Oltului, n-a reuşit să se
distanţeze de noi deloc. Frustrant, nu? Pentru el, fireşte.

Cât despre comportamentul offroad, ei bine, n-am încercat nimic în
privinţa lui, având la dispoziţie versiunea cu tracţiune spate şi,
în acelaşi timp, versiunea cu nişte jante din aliaj formidabile, de
18″. Per total, cele 17 ore de condus au fost plăcute din punctul
de vedere al maşinii. Începuse să-mi placă din ce în ce mai mult
culoarea Deep Sea Blue a caroseriei. Parcă se potrivea perfect
formelor, care, apropo, îmi plăceau şi ele la nebunie.

Apoi ţinuta de drum, performanţele, ledurile din spate, direcţia
masculină, spaţiul interior şi senzaţia de „driver’s car” tipică
BMW! Nota 10 pentru toate. Deja începusem să am dubii cum că ar
exista şi părţi negative, însă cele două pastile împotriva durerii
luate înainte de culcare m-au făcut să mă gândesc mai bine.

Dacă eşti un şofer cu probleme de spate evidente şi obişnuieşti să
conduci multe ore fără pauze, atunci asigură-te că X1-ul pe care ţi
l-ai cumpărat are cutie automată – altfel vei avea de suferit…
câteva zile. Întruna.